Maria ,un copil cu un copil

Trăind în promiscuitate , pe partea urâtă a unei prăpăstii lată de 15 kilometri , Maria mătură podelele crăpate în același loc dintotdeauna ale casei bunicii ei de schimb. E obișnuită să răspundă tuturor comenzilor din partea atâtor oameni orbi la suferința și chinurile ei . Dar oare ce mai contează atâta timp cât la sfârșitul zilei poate să fumeze o țigară ? Nimic nu e mai frumos pentru Maria decât să anestezieze pentru 7 minute toate câte i se întâmplă .

De data asta Maria are nevoie de două anestezice , unul pentru ea și unul pentru fiica ei pe care-o poartă în pântecul ei de aproape 9 luni . În ultimul timp se tot uită în urma ei și , printre tot fumul dens și înecăcios, își conturează viața așa cum ar fi trebuit să fie : o liceană cochetă , are părul lung și des ,ochii blânzi și-un zâmbet naiv ; poartă o rochiță mov puțin deasupra genunchilor și niște balerini albi ,se-ndreapta spre bibliotecă cu un grup de fete de la același liceu ; oh, și are burtică suplă . Maria mai trage o dată cu disperare din țigară și-și privește picioarele desculțe și prăfuite, își plimbă mâna prin părul scurt și dă drumul șuvoaielor de lacrimi să-i inunde șanțurile adânci lăsate de nopți de nesomn .Fără tragere de inimă,Maria își așază rochia ei maro cârpită ce n-o face să arate ca Cenușăreasa . Reia toate aceste mișcări . Maria are nevoie să facă lucrurile de două ori ca să se asigure că sunt reale .

Din casă aude strigăte care o cheamă . Cât ar fi vrut să mai stea 5 minute !

Maria nu s-a gândit la așa o lungă perioadă când a spus 5 minute , oare chiar i s-a îndeplinit dorința ? Unde-i tavanul verde ? De ce are deasupra capului o pungă pe care scrie Sol. Manitol 10 % ? De unde au venit toți oamenii ăștia ? Printre toți oamenii aceia grăbiți , îmbrăcați în alb , nu-i poate distinge silueta bunicii . I-a promis că va fi acolo când Mariuca se va naște , ca s-o dea altora , dar nu e .

Maria cade în uitare din cauza durerilor . Printre gene vede absentă cum cineva îi pune o masca de oxigen. O aude pe anestezistă întrebând-o ceva stupid . În sfârșit un anestezic adevărat !

Am ajuns să scriu despre asta pentru că o cunosc personal pe Maria și pentru că , surprinzător , o apreciez . Aș vrea să mă pot juca de-a Dumnezeu puțin și să-i schimb soarta , dar asta ar însemna că peste ani Maria nu va fi omul minunat care urmează să devină. Sper să nu fiu dezamăgită la final .

Nonscriitoarea