17 lumânari

Umbra obedientă a siluetei se târăște leneșă pe draperii în timp ce îmbrac rochia asta violet. E o zi specială, trebuie să port o rochie ! Buclele mele ciufulite îmi gâdilă spatele și mă tot gândesc la lucruri care mă apără : fericirea , plasturii de pe picior și roiul de fluturi din stomac. Mă-ndrept spre oglindă să-mi exersez zâmbetul , nu cel fals , și să-mi conturez ochii. Cât de bine semăn cu mine !

Totul se întâmplă în precaritate , ca o călătorie făcută fără hartă. Mereu mă îndrept spre limita prăpastiei fără să știu ce e acolo , dar în apărarea mea spun că am încercat să merg pe sârmă ghimpată legată la ochi și cred că mă pricep la echilibristică .

Sunt cea mai ușor de iubit persoană și mă strofoc căutând și arătând oamenilor că iubirea trebuie trăită celulă cu celulă ,până la cenușă și versiunea mea ficțională despre ce tocmai am spus sună așa : "Iubește-te cu cineva de-o nebunie soră cu tine până vă mistuiți !"

Chiar dacă nu-mi explic cum am ajuns Anca de acum , îmi place unde mă aflu. Biblioteca bogată din sufletul meu mă face să port numele de milionară și slavă cerului că mai am destule rafturi goale pentru alte decepții și bucurii.

Oricât m-aș strădui să nu , astăzi sunt egoistă și scriu despre mine. Ideile mele se risipesc ,purtate peste tot de aerul cald cu care îmi usuc și ultimele bucle. Azi nimic nu poate merge prost, mă simt abia născută, deși am împlinit 17 ani. Am întinerit iar și iar cu fiecare dezamăgire, cu fiecare dată când mi-am reamintit cum se cârpesc rănile. Mă simt cea mai tânără adolescentă din lume, cu toate găurile de la perfuzii și cu toate cadavrele pe care le port în mine.

Oh , și îmi place că scriu , nu știu dacă asta înrăutățește de obicei lucrurile sau face ca ele să treacă mai ușor, dar ce contează atunci când îți face plăcere ? Azi îmi impun să fiu fericită și, cu riscul de a nu se îndeplini , o să vă zic că atunci când o să suflu în cele 17 lumânări o să-mi doresc ca totul să rămână neschimbat , chiar și media mea la fizică.

Îmi mai trec puțin blush peste obraji , mă mai privesc o data și plec împăcată , fără să mă uit înapoi , cu inima plină și cu gândul că măcar azi sunt cea mai importantă pentru toată lumea.
Nonscriitoarea