Pe unde umblam cu gândul când mi-am pus piciorul pe creanga aia așa subțire a cireșului ăla blestemat ? Cum se poate să fie înghesuită așa multă neîndemânare într-un om ? Când m-am dezechilibrat și-am căzut din cireș peste scară și , evident, de pe scară jos , mi-am dat seama că totul este despre deciziile pe care le luăm.
Totul în viață este despre luarea deciziilor corecte. Dacă spargem un ou și cade coaja în castron , va dura să o înlăturăm , fumul de la țigări nu se va întoarce niciodată înapoi , o prăjitură scăpată pe jos nu va arăta nici în o mie de ani la fel și secundarul de la ceas nu se întoarce niciodată înapoi.
Chiar acum mă simt dărâmată de resentimente și amintiri neplăcute , consecințe ale unor decizii proaste , sunt dezarmată în fața resemnării și decât indiferența poate echilibra balanța . Se pot lua pastile pentru asta ? Noi,oamenii , suntem ciudați . Unii , cei ca mine , plâng de la zgârieturi în timp ce alții își poartă zâmbetul pe buze uscate și răni adânci.
Dar nimic nu-i prea dureros atâta timp cât avem plasturi , ruj roșu să astupăm tristețile și calorifere să ne rezemăm sufletele de căldura lor.
Mâncând afurisitele de cireșe ,
Nonscriitoarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu