Din foarte multe privințe sunt ultimul om pe care ți-ai dori să-l ai prin preajmă. Nu sunt o zi de primăvară liniștită în care parc-ar merge , parcă n-ar merge să porți ciorapi, nu sunt un val liniștit care curăță treptat malul , nu sunt ploaia care cade plăcut și ușurel pe pământ,fără să facă zgomot,nu-s o ușă deschisă prea des și nu joc într-un film prea bun. Sunt, mai degrabă , cea mai geroasă iarnă care te face să simți mai intens ca un fier roșu pe tălpi și care vrei-nu-vrei te face să porți o sută de geci , sunt un val care se izbește de cele mai ascuțite și mai tăioase stânci , sunt o bucată de gheață care-și dă întâlnire cu pământul în cele mai nepotrivite momente , sunt o ușă care scârțâie din cauză c-a fost deschisă de prea puține ori și joc în cel mai prost film neregizat vreodată.
Filmul prost în care-am fost personajul principal s-a terminat și , în sfârșit, ecranul s-a făcut negru. Se mai aude vag o melodie tristă și niște spectatori nemulțumiți care se plâng că-și vor banii înapoi. În spatele ecranului negru pot să am grijă de sentimentele mele așa cum ar fi trebuit , fără să le las să se risipească. Sunt și liniște și zgomot. Îmi place cum trăiesc acum , în confuzia asta , deși mi-a smuls o bucată din inimă fără să anestezieze înainte și fără ca măcar să sutureze după aceea. M-a operat așa, pe viu. L-am lăsat să mă opereze așa pentru că-mi place durerea asta , l-am lăsat să mă doboare ca să pot simți cum se sfărâmă oasele , ca niște sticlă spartă. Să simt cum vuiește viața prin fiecare încheietură a mea ca în următoarea secundă bătăile inimii să fie nule. Toți se năpustesc deasupra mea să mă resusciteze,"Încarcă la 200 J. Liber. Nimic. Încarcă la 330 J. Liber !" și mă întorc înapoi. A fost amuzant ca pentru un moment să simt nimicul.
Am tot ce îmi trebuie ca să fiu fericită și tot ce-mi trebuie ca să nu fiu cum sunt acum , dar cu toate astea sunt egoistă și haotică și neglijentă și insuportabilă , sunt irațională și n-am nici ultimul gram de logică , sunt neiertătoare și brutală , bruschez oamenii și sunt instabilă. Ciudat cum tot eu sunt ordonată și precisă ,rațională și agreabilă, sunt pragmatică și sensibilă , sunt compătimitoare și răbdătoare, sunt hotărâtă și motivată.
Sunt exact ce nu vreau să fiu acum. Tot ce mi-a rămas de făcut acum e să mă lipsesc de oameni ca el . Oricum de câteva zile se îmbracă numai în gri, nu poate fi la fel de senzitiv , nu știe nici măcar cum să fie crud,nu pot să mă urc pe picioarele lui ca să-l sărut și dacă ar încerca să fie nepăsător ar arăta caraghios. Nu mi-e dor de el și nici nu vreau să mă pot urca pe tenișii lui ca să-l sărut.
Melodia tristă de pe fundal s-a terminat de tot și spectatorii au înțeles că nu-și primesc banii înapoi , așa că s-au cărat. Am să mă mut într-o cameră fără ușă și fără geamuri , că să nu îmi atingă nimeni mobila și-am să renunț la jucat în filme ca să nu mai reușească nimeni să mă opereze fără anestezie. Cel puțin pentru o perioadă. Poate mă răzgândesc și fac o gaură în perete.
Fără nicio emoție sau fior,
Nonscriitoarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu