Povestea fetei cu povara verde

In dulcea agonie a acestei ore, in dimineata unei promitatoare joi , mi-am adus aminte de ceva ce mi s-a intamplat acum vreo doua saptamani si-am zis sa consemnez, poate va da de gandit sau poate doar va plictisiti si-ati dat click pe link.

Ma intorceam de acasa de la tara acasa la Barlad . Ma dureau picioarele si aveam un troller oribil de greu pe care mi-l taraiam gandindu-ma ca aia e povara mea si trebuie sa platesc pentru cat de mult rau am facut, desi povara asta era destul de delicioasa: compot de visine. Cand aproape am ajuns in fata blocului, o tanti sau o doamna , dar mai bine o tanti , doamna parca-i prea formal , m-a oprit si mi-a cerut s-o ascult, daca vreau si daca am timp, cateva minute. As fi vrut sa-i spun ca de asta duc cel mai tare lipsa , de timp , dar am zis ca nu e timpul sa ma angajez intr-o discutie despre sensul vietii cu o tanti necunoscuta. Jur ca numai mie mi se poate intampla asa ceva . Tanti tinea de mana un baietel , genul ala de copil care nu s-a bucurat niciodata de Mos Craciun si maturizat inainte de vreme; banuiesc ca nu era mai mare de 7 ani . Am acceptat sa o ascult , nu stiu daca din bun simt , curiozitate sau compasiune , dar mi-am zis ca merita. Mi-a povestit ca ea are o casa in Podeni , ca el e baietelul ei si ca mai are o fata acasa care trebuie sa se opereze la Cluj in scurt timp din cauza ca are ceva la inima, nu-mi aduc aminte exact. I-am zis ca inteleg , desi nu intelegeam. M-a intrebat daca pot s-o ajut , ca incearca sa stranga bani ca sa-si opereze fiica, ca e bolnava si e disperata , nu stie ce sa mai faca. Am dat sa zic ceva , dar m-a oprit. A scos din geanta o hartie de la spitalul din Cluj unde probabil scria ce boala are fetita , mi-a aratat semnatura ,mi-a aratat chiar si buletinul ei si mi-a zis " Eu ma legitimez, eu nu umblu asa , eu ma legitimez" . Habar n-am ce inseamna sa te legitimezi , dar orice ar fi , am crezut-o.

Avea ochii obositi si ingropati in niste cearcane adanci , avea mainile murdare. Era frig afara , iar baietelul era imbracat subtire de tot , o geaca care-i era scurta la maneci ,prin care evident trecea vantul. Se tinea de piciorul mamei lui, strans agatat,cu ochii fixati in pamant. M-am simtit vinovata pentru cat de infofolita eram cu paltonul meu verde si esarfa aia pe care mama a avut grija s-o aseze cand am plecat de la tara ca nu cumva sa ma atinga frigul. M-am urat si-as fi vrut sa am grija de baietel , sa-i fac o baie calduta si sa-l bag in paturica sa se uite la desene cum ii fac lu' Stef. Dar n-am facut decat sa scot 5 lei si sa ii zic cu regret mamei lui ca imi pare rau ca n-am mai mult, ca si eu sunt saraca si ai mei nu se descurca asa bine , ca tata a fost nevoit sa plece departe la 2000 km distanta ca sa o scoatem la capat pentru un timp , sa fim departati si sa vorbim o data pe saptamana la telefon. As fi vrut sa-i zic cate probleme am si eu , cu scoala , cu prietenii , cu constiinta mea niciodata multumita ; ca mi-e dor de tata asa de tare ca ma doare , ca nici ai mei nu stau prea bine cu banii , dar ne taraim asa ,dar ce fel de om as fi fost sa-i zic asa ceva? De cat egoism as fi dat dovada ? Cat de banale si nesemnificative ar fi parut problemele mele pe langa ale ei ?

As fi vrut sa-i dau mai mult de 5 lei , dar nu aveam ; tanti a zis ca nu stie cum sa-mi multumeasca, ca se roaga la Dumnezeu sa-mi dea sanatate si din astea de le zici la repezeala. Dar stiu c-a fost sincera. Stiu ca ma insel in legatura cu multe lucruri , dar tanti nu a fost o greseala. Si inca ma mai gandesc la fetita ei care , daca se va opera si se va face bine , va trece intr-o zi pe langa mine prin oras si nu va sti ca i-am dat mamei ei aia putini 5 lei si nici eu nu voi mai sti de asta. I-am zis ca ii doresc ca fata ei sa se faca bine , am dat buna ziua si am plecat , purtandu-mi paltonul verde care acum se simtea ca o povara uriasa, pe langa trollerul greu . Si pentru scurt timp , in ziua aia nu m-am mai gandit la ce multe chestii vreau sa-mi iau , dar nu-mi permit si-am fost multumita cu ce am si ca sunt sanatoasa.

Dar si eu sunt slaba si superficiala si materialista , ca toti restul ,pentru ca lumea mea e putin mai roz decat a acelei femei , si-mi permit macar sa visez si sa mai am nadejde .
Va salut cu respect,
Aceeasi nonscriitoare de ieri seara