Nu am sa va spun despre cat de nefericita sunt sau despre cat de enervant devine chiar si pentru mine ca ma plang mereu sau despre cat de aiurea a fost ziua mea in ciuda vremii miraculos de frumoasa, asa de frumoasa ca atunci cand am vazut soarele nu am mai amanat de unspemiideori alarma . Azi ,pentru prima data, nu m-am bucurat de singuratate. Mie-mi place sa ma lase toata lumea in pace cand am o zi proasta si am atat de mult creier , incat ma astept ca toti prietenii mei sa stie cand am o zi proasta si la nelipsita intrebare ' Ce-ai ? ' ma uit urat si sunt antipatica .
Si ma enervez ca nu stiu sa scriu si vreau sa fiu o scriitoare buna , ar fi dragut sa scriu o carte candva , un roman autobiografic care sa inspire multi oameni ,stiti? Mereu mi-a placut genul ala de carti care-s atat de bune si de gold , ca te fac sa realizezi pe ce pamant traiesti si ce vrei tu de fapt. Dar se intampla la fel de fiecare data. Traiesc cu impresia ca stiu ce vreau si apoi vin serile de sambata cu 6 episoade consecutive din Grey's Anatomy pe Diva Universal si Buf ! nu mai vreau sa ma duc la jurnalism sau sa scriu carti dragalase, ci vreau sa eviscerez oameni si sa extirpez tumori. Am invatat sa fac suturi pe banane. A fost grozav. Dar acum e Miercuri si nu mai pare asa grozav.
Si uite de ce nu voi fi o scriitoare buna vreodata in viata asta: pentru ca am trecut de la cat de singura eram la organe eviscerate si suturi. Oricum , asta e jurnalul meu si scriu cum vreau . Azi , ca niciodata, toti s-au prins ca nu ma simteam tocmai bine. Dar nu mai era la fel. Voiam sa vina cineva sa-mi dea sfaturi fara ca macar sa le cer , si enervantele intrebari ' Da' ai patit ceva ? ' , ' Da' ce te doare? ' , 'Ai nevoie de ceva? ' , 'Saracuta,esti mai bine? ' de care azi am avut asa multa nevoie . Oamenii ca mine ma plictisesc terbil . Cred ca asa se explica de ce cea mai buna prietena a mea e malefica cu idei superficiale. Dar e blonda cu ochi albastri si se compenseaza.
Vreau sa mai spun inca ceva , total pe langa. Am invatat sa vorbesc la telefon cu portia si gasesc o asa mare placere in asta , e mult mai semnificativ sa vorbesti cu tatal tau care ,bietul dragul minunatul de el , e la 2000 km distanta. Si e si mai dragut ca-i raspund la mesaje , dar doar eu le citesc ; adica sunt prea saraca ca sa imi permit sa-mi cumpar o cartela cu mai mult de 5 euro ca sa-i raspund. Si ma urasc pentru faptul ca atunci cand suna am cele mai mari momente de slabiciune pe care le-as putea avea vreodata , dar super-taticii ,chiar si aia de la 2000 km distanta, stiu cum sa spuna ' sa nu plangi nici daca iti toarna cineva sare pe rana ' in asa fel incat sa functioneze.
Randurile astea au fost despre mine si despre cat de norocoasa sunt. Si ,hei, Irina Racovita , daca ai citit asta ,vreau sa iti multumesc pentru cum ai zambit azi. A contat.
Cu multa fericire si bunastare ,
Nonscriitoarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu