Pe strada Vasile Pârvan adolescența e o boală de care nu vreau să afle nimeni;
pe strada Vasile Pârvan mi se dă voie să fiu eu însămi și să nu aleg ceva din constrângeri de orice fel ar fi ele, biologice sau morale;
pe strada Vasile Pârvan mă copleșesc toate atributele tinereții ,pielea fină și suplă, părul negru și bogat,privirea visătoare;
minuțiozitate exagerată,lipsa disprețului față de bătrânețe,preocupare excesivă față de lucrurile mărunte, frică de moarte, plictiseală , iritare fără motiv,încăpățânare...toate astea pe strada Vasile Pârvan;
dacă nefericirea este adevărul cel mai greu de acceptat și adversarul meu cel mai greu de înfrânt ,eu și strada Parvan ne oferim reciproc adăpost.
Cum am început să-mi duc toate necazurile pe strada Vasile Pârvan nici eu nu știu.
Nonscriitoarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu