Nu pot sa fac nimic in privinta asta. Sunt o romantica incurabila . Si oricat de multa nadejde si incredere imi pun in faptul ca dupa inca un esec o sa ma lecuiesc , ma trezesc peste noapte cu si mai multe sperante , crezand si mai tare in iubire adevarata , case din lemn in paduri , alte doua case cu ferestre uriase pe plaja si inca altele undeva la munte ; stiti voi , dragoste pentru toate sezoanele .
Nu stiu cum se intampla, trebuie sa existe o explicatie matematica pentru asta, dar nu ma simt niciodata mai frumoasa, mai puternica , mai fericita , mai plina de zvâc ca atunci cand sunt indragostita . E totul atat de simplu si plin de sens cand sunt indragostita ; toata neincrederea , toate gandurile rele , resentimente ,amintiri neplacute si sacii menajeri ...pe toate astea le atarn in cuier sau le las pe langa el si plec .
Mi-a fost dor sa-mi sclipeasca ochii , sa am balauri in stomac , sa imi fac griji din cauza ca imi sta parul rau si el s-ar putea sa vada , sa-mi fie frica pentru prima intalnire, sa ma tin de mana , sa ma trezesc aratand ca o cartita fara un dinte si sa-mi caut telefonul pe sub perna sa vad daca am vreun mesaj de la el sau sa recitesc conversatiile prin autobuze.
Imi place cum se incrunta cand zic o prostie , cum isi tine mainile in buzunare , cum ma intrerupe sarutandu-ma cand eu incerc sa ii zic ceva important , cum se enerveaza , cum rade si alte 51 de lucruri pe care nu le stiu inca despre el . Oricum , am consemnat in jurnal. Pe 16 februarie 2000 treișpe pe la 3 dimineata am vazut cum toata treaba asta o sa se intample din nou.
Cumparati-va multe lalele , imbracati-va bine ca raciti repede pe vremea asta si fiti cat mai fericiti . Îndragostiti-va.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu